Sa presupunem ca… – Doua scenarii.

Scenariul 1. Sa presupunem ca la mine in firma voi face urmatoarele:
1. Maresc arbitrar veniturile angajatilor fara vreo corelare cu performanta, cresterea/scaderea firmei, contextul economic, salariile din piata, samd
2. Dau in fiecare vineri jumatate de zi libera, declar ziua de lucru de 6 ore si pauza de masa de 2 ore
3. Fac diverse si semi(ne)legale scamatorii financiare si acord diverse cadouri, gen tichete-cadou, etc
4. Aduc un sobor de preoti tot la 3 luni sa ne sfinteasca biroul, scaunele, computerele, zidurile, parchetul si mousurile si construiesc pe banii companiei si pe imprumut de la banca o capela unde sa ne rugam cu totii sa ne fie bine
5. Imi asum toate responsabilitatile, ma transform brusc in cel mai iubit dintre pamanteni, cel mai zambaret, cel mai simpatic sef, cel mai permisiv, cel mai “trecator cu vederea” la greseli, omisiuni, boacane sau lipsa de punctualitate
6. Angajez o armata de functionari purtatori de hartii care sa se plimbe aferati si “ocupati” prin birou si reduc numarul de angajati direct productivi
7. Premiile “de performanta” le acord in avans, cu un an inainte, presupunand ca performanta va exista peste un an
8. Reamenajez complet sediul companiei ingropand in mobilier si decoratiuni fancy tot profitul pe 1 an
9. Impart toate dividendele de anul viitor inca de pe acum la toata lumea din firma fara sa ma gandesc la viitoare investitii in computere noi si performante, software updatat, etc
10. Platesc furnizorii, in functie de cat de simpatici sunt, in avans si mai mult cu 40-50% decat face serviciul sau marfa lor, fara sa negociez

Ce obtin de aici?
1. Devin cel mai simpatic, generos si iubit sef de agentie de branding din Romania
2. Toti dau buluc sa se angajeze la mine, in fiecare zi e coada la usa mea, fiecare mai vrea ceva, are o cerinta, o pomana de cerut, un favor
3. Aud doar vorbe bune despre mine si agentie, scriu ziarele, blogurile, adica am un super PR pozitiv
4. Intr-un an dau faliment daca nu ma imprumut la banca, dar, nu mai pot sa ma imprumut la banca deoarece n-am cash flow, proiectele stagneaza
5. Clientii devin nemultumiti deoarece agentia nu mai livreaza la timp si la standardele cerute, performanta, creativitatea si eficienta lasa de dorit, prin urmare incep sa plece si pe cale de consecinta angajatii deoarece nu le mai pot satisface cerintele

Sau
Scenariul 2. Sa presupunem ca:
1. Organizez treaba sa mearga brici, sa fie respectate standardele de lucru, deadline-urile, costurile, bugetele, veniturile, cash-flowul si investitiile
2. Deleg atributii si responsabilitati, acord incredere, libertate de expresie si creativitate, nu fac micro-management
3. Ma ocup de clientii firmei la nivel strategic si caut altii noi in acelasi timp
4. Nu ma trag de ciorapi cu nimeni, imi pastrez verticalitatea si valorile care ma conduc in munca si viata, spun ceea ce cred
5. Negociez cu furnizorii fiecare termen si Leu astfel incat sa eficientizez costurile si cash-flowul
6. Tin cont de investitii, pun bani deoparte, nu cheltui si nu scot dividende decat in masura in care nu afecteaza existenta companiei
7. Am in vedere in permanenta implicatiile deciziilor mele pe termen scurt, mediu si lung
8. Pun accent pe colaborare, echipa si responsabilitate
9. Incerc in permenenta sa imbunatatesc relatia cu clientii, serviciile noastre, amploarea lor
10. Respect litera si spiritul contractelor, Biblia oricarui furnizor de servicii si pretind acelasi tratament egal

Dar de aici ce obtin?
Nu e foarte sigur desi merita efortul, pe termen mediu si lung obtin credibilitate, atat in randul angajatilor cat si in randul clientilor si furnizorilor. Obtin rezultate, eficienta, idei, contributie personala din partea echipei, echilibru, predictibilitate. Clar, nu obtin nimic spectaculos sau demn de publicat in ziare in fiecare saptamana. Nici nu-mi doresc. Am prea multa treaba ca sa tin barca pe linia de plutire si pe directia care trebuie ca sa ma mai gandesc la “cum dau in ziare”, cat de “bine i-am zis-o aluia pe care l-am combatut” sau la imaginea mea personala ultrapozitiva.

Iar asta nu ma face sa fiu mai mult sau mai putin ortodox sau protestant, mai clujean sau mai galatean, mai balcanic sau mai austro-ungar. Ma face doar sa fiu o parte a unui angrenaj bine uns creat de mine cu ajutorul unor oameni buni, organizat, eficient si responsabilizat care livreaza rezultate atat pentru clienti cat si pentru angajati.

Posted in atitudine, brand, branding, branzas, decizie, pragmatic
%d bloggers like this: