Decat o revista – Bun de trait.

Lavinia Gliga m-a inregistrat cu reportofonul si a iesit “chestia” asta dezlanata. Adica asa vorbesc eu:) Sper ca pricepe cineva ceva.

Identitatea Clujului şi potenţialul de promovare printr-un brand de oraş, văzute de Bogdan Brânzaş, un clujean care de 20 de ani conduce agenţia de branding şi design Branzas.
Interviu de Lavinia Gliga in revista DECAT O REVISTA, ediţia Toamnă 2014

Cum a evoluat identitatea oraşului
Înainte de 1989, Clujul era vai şi-amar de capul lui. Nu era bine condus, stătea prost cu aprovizionarea. Era un oraş tern, parcă era sub capac. Epoca asta sub capac a fost inclusiv epoca Funar [1992-2004]. Era un oraş cunoscut pentru mesajele nationaliste. Curajul de a întreprinde şi de a face ceva s-a întâmplat de când s-a termi¬nat epoca Funar.

Clujul mai avea totuşi o particularitate: contactul cu Vestul a fost permanent. [Aşa că, în anii 2000] a venit o generaţie tânără, de oameni care nu mai voiau să stea cantonaţi într-o cutumă.

Apoi, Clujul are un spirit antreprenorial interesant. Clujenii sunt orientaţi pe servicii, cu valoare adăugată mare, IT, imobiliare, comerţ, bănci, asigurări. In Alba vezi producţie, de la ouă, la pui, la conserve, la lemne, ce vrei tu. În Cluj, oamenii-s cu mintea mai mult, bâzâie nişte calculatoare, îşi fac relaţii şi dintr-o dată vezi că-i un business cu reach naţional.

Clujul dă dovadă de multă minte deschisă şi idei creative şi idei puse în practică. Asta cred că e o caracterizare bună: în Cluj găseşti oameni practici. Dacă şi-au pus o idee în cap, o fac. Dar nu prea se bagă nimeni cu capul inainte, nici în relatii, nici în business. Sunt orientaţi către creştere organică.

Conturarea unui brand
Brânzas a fost cooptat de fostui primar, Sorin Apostu, într-un proiect de branding al Clujului, care s-a întrerupt în noiembrie 2011, când Apostu a fost inchis pentru luare de mită. Incepeam să conturăm personalitatea reală a oraşului şi ce vrem să ducem mai departe. Să fim un oraş universitar? Să fim un oraş care pune accentul pe economic, folosindu-se de creierele pe care le are? S-a şi ajuns la o sintagmă comun acceptată: „Un oraş în care ţi-i bine să trăieşti”.

În primul rând, e calitatea vieţii: mediu, parcuri, aer, linişte, civilizatie. Ajungi relativ uşor dintr-un capăt în altul. Oamenii sunt linistiti, e un element de confort psihic. Am impresia că oamenii de-aici tin la timpul lor. Dacă vrei pe deal, în 15 minute eşti pe deal, dacă vrei la munte, intr-o oră eşti pe munte. Un oraş în care ti-i bine să trăieşti – ca mesaj către cetătean e tot mai ok.

Către exterior, ori marşezi pe ceea ce ai de oferit acum, creiere şi fortă de muncă educată, ieftină, şi-atunci dai pe zonele de servicii care pot să fie sustinute cu ideea asta. Ori te orientezi spre ceva cu valoare adăugată mare. Ar trebui să se intâmple lucruri radicale, de genul să facă un consiliu primăria cu universitătile, sau să se unifice toate universitătile. Ar avea o mare fortă şi-o eficientă financiară fantastică. E un exemplu care ar putea contribui la o strategie de accentuare a potentialului local.

Riscuri
Senzatia multora de pe-aici că suntem buricul tării şi al Ardealului, care-i supraevaluată. Sigur că am avut beneficiul educatiei sub Imperiul Austro-Ungar, căreia acum i se văd roadele, dar asta nu înseamnă că detinem cheia de boltă a genului ăstuia de gândire şi comportament. Intotdeauna există un pericol când proiectezi o imagine despre sine mult mai bună decât cea reală. Unii dintre noi suntem… este un cuvânt preluat din ungureşte: „ocoş” [sfătos]. E un cuvânt care ilustrează foarte bine chestia asta.

Previziuni
O poveste interesantă de la bunicii mei. Ei mi-au putut oferi comparatia Clujului până prin anii ’50, cănd încă nu se disipaseră legăturile reale şi simtul de cetătean al oraşului. Pe vremea aia, în statia de autobuz se stătea la coadâ iar autobuzele veneau pe un orar fix. Schimbarea de putere a dus şi la schimbare de mentalităti, bunele maniere au dispărut, toată lumea buluc în statie, luptă-te care să se suie în autobuz, pentru că nici nu mai veneau la orar fix. Acum Clujul începe să redevină, sub anumite aspecte, ce era până prin ’48-’50.

Pe de altă parte, coagularea socială în Cluj nu prea există, dar asta nu există la nivel de România. Nu prea ştiu oamenii cum să se-mbune unii cu altii, sunt încercări timide şi de obicei se-ntâmplă numai când afectează ceva foarte personal. La mine pe stradă s-a şi făcut o asociaţie, http://www.stradamacesului.ro, pentru că zona era prevăzută în planul de urbanism să se construiască la o anumită inălţime şi un anumit grad de ocupare a terenului şi brusc au început să crească nişte blocuri. S-au făcut memorii peste memorii şi până la urmă prefectul s-a sesizat şi a oprit constructiile. E bine că se-ntâmplă. Uită-te câti oameni au ieşit in stradă când au fost mişcările pentru Roşia Montană. În realitate n-au fost multi comparat cu nivelul oraşului şi cu dra¬matismul potential al problemei. Dar, semne se-ntâmplă.

Tagged with: , , ,
Posted in Uncategorized
%d bloggers like this: