Obsesia rigorii sau absenta imaginatiei si asumarii ?

Parchet – De cautat in DEX ce inseamna pentru cei rigurosi. Oricum, parchetul este format din niste lamele sau placi de lemn dispuse pe o anumita suprafata. Astfel, avem parchetul “bradut” la mare moda intr-o epoca trecuta, parchetul dispus in casete perfect regulate, parchetul “englezesc” cu lamele dispuse una de-a lungul alteia dar utilizand aceeasi geometrie riguroasa a decalarii lamelelor si parchetul “alandala”, cu lamelele de lemn dispuse “englezeste” insa fara a tine cont de regularizarea distantelor decalate. Cel din urma e cat de cat mai uman prin lipsa sa de rigoare si are o textura mai placuta, mai diversa. Cel casetat insa, de departe, este cel mai cautat ca fiind “elegant”, “echilibrat”, “de bung gust”, samd.

De departe, parchetul casetat e si cel mai plictisitor de regulat, geometrizat, fara fantezie, tipic atitudinii omului care incearca din rasputeri sa monteze o materie organica, lemnul, intr-o matrice industriala repetitiva si fara fantezie. Natura, lemnul, ne-au obisnuit cu jocul asimetriei in simetrie insa noi arareori mai vedem asta. Vedem in schimb texturi nesfarsit-plictisitoare dar usor de realizat si montat deoarece sunt facute industrial, de masini fara viata. Lemnul, inainte sa devina parchet a fost o materie organica vie, diforma, noduroasa, cu accidente de crestere, toate acestea dandu-i o frumusete aparte tocmai datorita iregularitatii, hazardului natural si unicitatii fiecarui copac in parte.

Noi insa preluam doar materialul si il dezbracam de frumusetea texturii si adancimii sale, il sortam sa fie fara gresala, utilizandul ca sa umplem spatii cu caroiaje regulate, terne. Imaginatia noastra e limitata si asa e si rezultatul: parchetul casetat. Ne place previzibilul, ne simtim confortabil in autosuficienta noastra regularizanta, suntem obsedati de perfectiune si nu mai vedem padurea si diversitatea ei uluitoare, mixul de batran si nou, de verde si uscat, asimetria, textura, aleatorul. Furam materia asta minunata si o punem intr-o matrice care nu mai are nici o legatura cu poezia mixului ce sta in spatele lemnului.

Din pacate parchetul matricial previzibil si plictisitor il regasim peste tot, nu doar in case ci si in pardoseala gandurilor si evaluarilor noastre, banalul si lipsa de apreciere si patrundere a diversitatii devenind reteta vietii marii majoritati. Ajungem astfel sa nu mai vedem bogatia de texturi a lumii preferand sa o transformam dupa chipul si asemanarea noastra, limitativ, limitat, incadrat in reguli fara suflet dar cu un mare avantaj: predictibilitatea. Predictibilitate care ne da un fals sentiment de siguranta si impresia ca putem incadra si stapanii lumea prin matrici conventionale.

Desigur, orice asemanare cu situatii si persoane reale este absolut intamplatoare iar acest text este izvorat din centrul unui oras imaginar matricial, aliniat, previzibil, deloc divers, deloc colorat, deloc texturat, fara adancimi, deloc zbuciumat, deloc frumos dar si deloc urat, fara bune si rele, plat si bidimensional ca tipsia de argint care era lumea acum 1000 cand oamenii inca nu stiau ca Pamantul este rotund.

Posted in Uncategorized
%d bloggers like this: