7 ani de acasa – Adunate in cateva zile.

Un sofer cu un BMW seria 7 nou-nout a condus pret de vreo 2 km prin oras fara sa semnalizeze macar o data. Intamplarea a facut sa avem acelasi drum si sa-l vad in actiune.

O soferita cu Un Renault Megane schimba benzile in fata mea taindu-mi calea fara sa semnalizeze si vorbind la telefon. Cand am claxonat-o mi-a aratat degetul mijlociu.

Un distins domn, filantrop si sustinator de cauze sociale doar cu numele si cu reclama, nu-si plateste de un an de zile donatia pe care si-a asumat-o catre un ONG. Dar el e totusi filantrop si apare in ziare ca atare.

Un alt domn, sofer de VW Touareg argintiu imi ocupa parcarea privata de la firma, desi scrie acolo portocaliu pe alb ca e parcare privata. Il astept sa revina la masina si il intreb daca stie sa citeasca ce scrie pe placuta format A3 din fata masinii lui. Ma priveste ca prin sticla, da in marsarier si pleaca.

Echipa de frigotehnisti chemata sa-mi repare frigiderul intra direct in casa fara macar sa bata la usa.

Muncitorii care lucreaza la reparatia garajului si gardului meu se instaleaza ca la ei acasa pe terasa mea, la masa mea, la umbra mea si in general pe terenul meu sa-si ia pranzul fara sa ceara permisiunea de a ocupa un loc in spatiul meu.

Unii clienti au impresia ca daca au semnat un contract cu noi suntem salariatii lor, nu partenerii, nu furnizorii lor de servicii. Si cand le ceri sa nu uite sa-si plateasca si facturile dupa ce intarzie cu mai mult decat dublul termenului de plata, se enerveaza.

Cunosc cateva persoane care daca spun “ne vedem la 12” ai toate sansele sa primesti un SMS la 12.30 cu “scuze, nu pot ajunge la 12”. Si daca le reprosezi asta ti-o intorc cu “ce mare lucru”.

Instalatorul chemat sa repare pompa de apa din pivnita arunca scrumul si chistoacele pe jos in timp ce surubareste.

Femeia chemata sa faca curatenie in casa o data pe luna isi aprinde nonsalant tigara in timp ce lucreaza.

Hoarde de cetateni si cetateni de etnie roma dau navala la furat de cirese in livada care se invecineaza cu casa mea. Livada e a Statului, nepazita si neingradita dar totusi nu e a lor.

Daca pe poarta garajului, care evident ca e poarta de garaj, nu scrie mare cat garajul “Atentie! Garaj” unele persoane pacheaza nonsalant exact in fata blocand complet accesul.

Nu pot trage decat o singura concluzie: 7 ani de acasa si bunul simt elementar sunt vorbe in vant pentru foarte multi dintre noi. Nu cred ca scoala e de vina, treburile astea se invata acasa, de la parinti si bunici. Pe cale logica, inseamna ca si parintilor si bunicilor le lipseau. Pentru o existenta fericita in Romania cam asta semnaleaza si Times New Roman.

Tagged with:
Posted in Uncategorized
%d bloggers like this: