Treburi simple – Ce am (mai) invatat in ultima vreme.

Multe, unele marunte, altele dupa mintea mea importante. Unele care mi se pareau marunte pana acum au devenit importante, altele importante, dimpotriva, au devenit foarte marunte. Intelege cineva ceva de aici!? Nici eu prea bine :)) Si totusi.
1. Cel mai important, asculta-ti “nasul”. Cand ai o inspiratie, un hint, un “aha”, un “stiam eu”, un deja vu, o emotie inexplicabila, lasa ratiunea la o parte. “Nasul” si sentimentul acela de moment sunt mai reale decat orice gandire rationala de dupa. Acesl “nas” se bazeaza strict pe perceptiile tale din acel moment, deci e bun. Asculta-l.
2. Deciziile majore nu se iau decat cand ai suta la suta convingerea ca sunt cele mai bune. Si atunci le iei cu inima usoara si nu te mai uiti cu regrete inapoi si fara sa mai ai indoieli si rationalizari “post coitum” la nesfarsit. Iar consecintele, oricare ar fi ele, nu mai conteaza.
3. Nu mai caut explicatii in actiunile oamenilor, mai ales in cele vis-a-vis de mine. Fiecare actioneaza dupa setul ei/lui de reguli, valori, morala, etica, educatie si psihologie de a (re)actiona intr-un anume fel la situatii si contexte. Asta ar fi trebuit sa o fac demult, demult.
4. Cine se aseamana se aduna. Inevitabil. Regula de aur. Oare de ce am evitat sa recunosc asta pana acum !?
5. Nu-mi plac oamenii mercantili care isi ghideaza relatiile cu ceilalti prin schimburi “da-mi ca sa-ti dau, ne folosim unul pe altul, si cam asa-i tot”. In afaceri e ok, de aceea sunt afaceri, altfel, genul acesta de oameni pur si simplu nu ma intereseaza sa-mi fie aproape.
6. Spre deosebire de ficatul meu de care sunt singurul raspunzator, creierul meu e asaltat zilnic de fel de fel de ganduri si impresii generate de oameni, situatii, contexte, deci oarecum independente de dorinta si vointa mea intr-o anumita proportie. Ei bine, creierul meu e pretios pentru mine, pentru altii nu, asa ca ma tin departe de cei care-mi pot afecta intr-un fel sau altul linistea si buna dispozitie.
7. Cand stii ce vrei e usor sa traiesti. Cand nu, bajbai fara busola intr-un ocean de indecizie si decizii contradictorii si ii chinui pe ceilalti. Adica, pe mine. N-am deloc chef de asa ceva, hotaraste-te, iar cand stii, cauta-ma. Sau, cere-mi ajutorul. Dar fa ceva, totusi.
8. Exista o limita pana la care banii conteaza. Pa, la revedere, in momentul in care efortul pentru a-i dobandi devine preponderent in timpul meu in care nu dorm si nu prea imi mai ramane altceva de facut. Sau concesiile pentru a-i avea devin prea mari. De mic am fost obisnuit sa traiesc cu resurse putine.
9. Dovada de maxima prostie, sa incerci fii altfel sau sa ceri altuia sa fie fundamental altfel. Unii oameni m-au “pedepsit” pentru felul meu de a fi. Sa fie sanatosi, vorba prietenilor din copilarie de pe maidanul din spatele blocului, “mi se rupe la pedala”. Inseamna ca nu ne potrivim. Vezi 4, regula de aur.
10. Nu dau doi bani pe seminariile “motivationale”, “inspirationale”, “de networking”, povesti gen “life-work balance” cu videoproiector si alte asemenea. Invat din viata cu ochii larg deschisi in loc sa “invat” pe banii mei in doua ore de la asa-zisi guru, speakeri sau mai stiu eu cine. Daca nu pot invata cate ceva din fiecare minut trait, cum pot sa o fac in doua ore nefacand nimic, pasiv !? Mai bine ma uit la TV la “Asii amanetului”.
11. Rezultatele la care ajungi fortand oameni, situatii si contexte sunt false si nu aduc satisfactii la sfarsit. Daca decurge totul cat de cat firesc si natural, e ok.
12. Chiar daca nu sunt credincios in adevaratul sens al cuvantului “pay back time” exista.
13. “Ghinion”, “noroc”, “asa a fost sa fie” si alte asemenea ziceri sunt doar vorbe in vant, auto-motivante si justificatoare.
14. “Mergi sau crapa” cand vrei cu adevarat ceva e o alta regula de aur, dupa cele de la 1 si 4.
15. Ultima.

20140416-072320.jpg

Toate cele de mai sus sunt povestile mele proprii. Nu-i obligatoriu sa fie si ale altora. Si din nou, ajung inapoi la 4.

Posted in Uncategorized
%d bloggers like this: