Monologurile ficatului – Voicu

„If your vagina could talk, what would it say, two words: slow down”. (The Vagina Monologues by Eve Ensler)

Ce culoare are ficatul?
În mintea mea, organele sunt dispuse pe culori așa cum unii șoareci de bibliotecă își aranjează cărțile în rafturi pe formate sau autori. Așadar, inima e rosie, plămânii au culoarea plămânie, cu o nuanţă cenușie, de ciupercă dintr-o pădure de fag, fierea e neapărat verde, doar ficatul e incolor. Adică are el ceva culoare, dar nu-i prea-i pasă nimănui de ea. Și fiindcă lumii nu-i pasă, culoarea devine așa de vagă, încât se face transparentă și dispare. Ficatul e un organ miraculos – se regenerează permanent, e cuminte și mai ales, nu doare, așa cum nici cancerul nu prea doare până medicii deschid, constată, închid la loc şi apoi mori. Neplăcut. Când eram copil a venit odată la noi un vecin care a zis că are ‚gălbinare’. Avea fața și albul ochilor gălbui, ca ceara scursă din lumânarea veghind lângă catafalcul unui mort. Ținea mâinile în poală. Și ele erau galbene. Atunci mi-am imaginat că pe sub haină ținea, ca pe un pui de cățel, un ficat de aceeași culoare.

Knockout Game
Cică totul a pornit de la un joc video idiot care poartă acest nume. E popular în rândul tinerilor, mai întâi americani, pe urmă europeni și acum, la urmă, români, după ce majoritatea pasionaților americani au intrat deja la pârnaie. Jocul constă în a pocni oameni pe stradă fără preaviz și de a-i face knockout dintr-o singură lovitură. Ficatul joacă și el uneori acest joc, fără să-l știe. Așa mi-a zis un prieten nutriționist când l-am întrebat ce rău poate să-i facă un păhărel de pălincă la om. În esență a zis că e același lucru cu knockout game: se mizează pe elementul-surpriză, lovitura îl pune jos imediat. Adică, după o frumoasă plimbare prin pădure sau o tură de săpat în grădină, vine momentul acela irezistibil când prietenii se așază înfometați în jurul mesei. Și binele coboară de sus pe o funie invizibilă de argint, iar până și musca ce se pune pasager pe telemeaua proaspătă e așa de frumoasă încît pare un înger minuscul. O femeie veselă, ușor trecută, curăță ceapă verde, iar bărbatul ei se apleacă în cămară după o sticlă cu un lichid transparent din care toarnă în păhărele mici și inofensive. Iar prima dușcă, acel performance realizat cu capul dat pe spate și ochii închiși trimite pe gâtlej în jos lichidul până în pântec, de unde se iscă o căldură ce se răspândește plăcut în tot corpul. Și nimeni nici măcat nu-și dă seama că ficatul zace pe trotuar, cu maxilarul rupt, încercând să sune la 112.

Cireşele – inserţie din minciunile sfruntate ale domnului Ghiţă B.
„Domnu’ Voicu, eu la viaţa mea am băut cam o cisternă de votcă. „Nu mai bea, Ghiţă”, zicea săraca Ica. Dar n-avea cu cine. Până-ntr-o zi, când a zis: „Bine, Ghiţă, ia-ţi motocicleta aia, numa’ nu mai bea, că o să faci ciroză și o să crăpi”. Era un Simpson frumos, pus la punct. Îl vindea un coleg de la întreprindere. Costa ceva parale. Nu uit ca acuma – era în ’58. Primul drum l-am făcut cu Ica la mare. Dar, ia ghiciţi, domnu’ Voicu cât am făcut noi de la mare până la Cluj? „Păi să tot fi făcut vreo 7-8 ore”. „Nţ, 4 kile de cireşe, atât am făcut. Cumpărase Ica din piaţa din Constanţa o pungă mare de cireşe de-alea aproape negre, coapte şi dulci ca zahărul. Le pusese pe şaua motorului, între noi. Cu o mână mă ţinea de mijloc şi cu cealaltă îmi tot băga de la spate câte o cireaşă în gură. Era o vreme frumoasă, de august, motorul torcea ca bondaru-n morişcă, trafic nu era ca acuma, benzina era ieftină, eram tineri, sănătoşi şi fericiţi. Mai ales Ica era fericită că eu, din clipa în care mi-am luat carnetul, m-am lăsat pe loc de băut. De bucurie, de starea aia de tinereţe nepăsătoare uitam să mai scuip sâmburii, aşa că i-am înghiţit pe toţi. Aşa frumos era că nici nu ştiu când am ajuns acasă. Da’ cum am intrat pe uşă, direct pe veceu. O pântecăraie, cum n-aţi mai văzut. Ca mitraliera făcea domnu’ Voicu de la sâmburii ăia, ca mitraliera…”

Voicu Bojan, Diafragma9, http://www.diafragma9.ro

Alte monologuri aici: Dan, Toma si eu.

Tagged with: ,
Posted in Uncategorized
3 comments on “Monologurile ficatului – Voicu
  1. […] Alte monologuri aici: Dan, Toma si Voicu. […]

  2. […] monologuri aici: Toma, Voicu si […]

  3. […] monologuri aici: Voicu, Dan si […]

Comments are closed.

%d bloggers like this: