TOE 2013 – “Iesirea cu anvelopele”.

Expresia “iesirea cu anvelopele” a inventat-o prietena mea Larisa Ghitulescu, asa ca ii cedez drepturile de autor :))

TOE inseamna Transilvania Offroad Expedition si este o tura de offroad veritabila cu grad ridicat de dificultate care strabate tot arcul Carpatilor. Anul acesta a fost a 5-a editie, pornita de la Pasul Tihuta si Tasuleasa Social catre Maramures si granita cu Ucraina. In fiecare an pornim de unde am ajuns in anul precedent.

Traditional, TOE presupune:
– fara asfalt
– masini offroad echipate corespunzator cu anvelope, reductoare, blocaje de roti, troliu, compresor de aer si comunicatii radio
– harti, gps-uri si traseul facut in prealabil
– prietenii mei – aceeasi de acum 5 ani cu care am pornit impreuna de la Cluj sa strabatem Carpatii si un prieten din Bucuresti; ocazional mai avem si cate un invitat, anul acesta Claudiu cu Daihatsu frumusel preparat
– combustibil suficient in canistre ca sa fim total autonomi 7 pana la 10 zile
– provizii, scule si echipamente personale
– munca grea ca sa tinem masinile in miscare pe cele mai grele trasee si distractie seara pe masura
– si, fara jumatatile noastre, doamne sau domnisoare; 7 zile men only.

Formatia auto din acest an a fost alcatuita din: Mercedes G-Klasse, Steyr Puch Pinzgauer, Suzuki Samurai, Daihatsu Feroza si Mitsubishi Pajero Sport.

Anul acesta a fost cel mai scurt dar si cel mai solicitant traseu dintre toate. Am strabatut kilometri putini prin zone incredibil de frumoase si salbatice, atat pe trasee de padure cat si de creasta. Zonele de creasta au fost in Muntii Suhardului, Varful Omului, Pasul Rotunda, Varful Ineu. Pana in Suhard am traversat crestele perpendicular, urcand si coborand prin paduri pe drumuri forestiere aproape impracticabile. Masivul Suhard a fost colosal de frumos odata ce am reusit sa urcam sus pe creasta si sa o strabatem pana in Pasul Rotunda si apoi sus sub Varful Ineu si lacurile Lala.

Punctul zero al traseului nostru a fost Tasuleasa Social. Prima zi a fost cea mai solicitanta, la urcarea printr-o padure catre o zona de creasta unde urma sa incheiem ziua, panta fiind atat de abrupta si solul foarte moale ne-am blocat pur si simplu la jumatatea urcusului. Au urmat patru ore si jumatate de munca cu troliile care pana la urma au cedat. A urmat o intreaga echilibristica cu scripeti pe ultimii metri, pe intuneric la ora 23 iar la 23.30 in sfarsit am reusit sa reparam unul dintre trolii si sa iesim pe creasta. Cam sfarsiti de oboseala, ce-i drept, dupa atata alergatura cu sufele si cablurile de troliu care trebuiau agatate sau desfacute de copaci ca sa inaintam cate 5-10 metri odata. Drept pentru care am baut o palinca din productia mea proprie si am innoptat intr-o stana parasita.

Urmatoarele zile n-au mai fost chiar atat de solicitante si cu peripetii, exceptand problemele inerente traseelor grele. Notabila a fost urcarea din Baia Borsa pe o culme de langa Varful Toroiaga pe un drum taiat in stanca extrem de abrupt si ingust doar cat sa incapa o masina. Surpriza, pe culmea de langa Toroiaga am gasit un adapost montan foarte fain realizat de catre o asociatie montana unde am si innoptat. Au urmat apoi ultimele doua zile, precedate de coborarea abrupta de pe Toroiaga in Valea Vaserului, foarte aproape de granita cu Ucraina. Valea Vaserului a fost colosala atat din punct de vedere al peisajului cat si al ineditului traseului: nu exista nici un fel de drum de acces. Asa ca am fost nevoiti sa facem ca TAF-urile care trag lemnele din padure, sa coboram 25 de kilometri prin albia raului pana aproape de Viseu, peste bolovani, stanci, sa ocolim zonele impracticabile urcandu-ne pe calea ferata de mocanita. O intreaga aventura de 2 zile si 25 de kilometri in care ne asteptam sa cedeze masinile din moment in moment. Le-am subestimat, s-au comportat impecabil pe pietre, prin apa, mlastina si noroi.

Am fost extrem de placut surprinsi de extraordinara ospitalitate si dorinta de a ajuta a tuturor localnicilor pe care i-am intalnit. Toti, absolut toti, au fost saritori, ospitalieri, ne-au imbiat cu adapost, mancare si bautura, ne-au ajutat cu informatii. Oameni simpli, ciobani, taietori de lemne.

Una peste alta, am muncit, am scos untul din noi si din masini, ne-am distrat, am vazut locuri incredibil de frumoase si am intalnit oameni extraordinari de primitori. Urmeaza sa hotaram ce vom face in anul viitor deoarece am strabatut cam toti muntii.

In curand si fotografii.

Posted in Uncategorized
%d bloggers like this: