Politica, din nou. Comunicare !?

E oficial, suntem in plina campanie electorala. Mesajele despre ce vor face candidatii abunda, la fel, abunda mesajele despre oponentii lor. Opinia publica este impartita, firesc, intre preferinte, jurnalisti critica, ataca, lauda, analistii dezvaluie, despica firul in patru, fac prognoze. Summa summarum, spatiul public este inundat pe toate canalele: outdoor, tv, sms, online, cu mesaje si persoane politice.

Inainte de toate, trebuie spus ca asta se intampla o data la patru ani, ceea ce oarecum denota si interesul scazut al politicienilor de a se implica in comunitate si spatiul public. E adevarat, este o campanie electorala, ceea ce inseamna ca inevitabil asistam la un varf al comunicarii si prezentei politice insa diferenta fata de perioada in care nu este campanie electorala este mare. Un politician, un administrator sau viitor administrator al unui mandat trebuie sa fie prezent si in cei patru ani, sa-si dovedeasca interesul si implicarea.

Ce este de remarcat referitor la comunicarea si prezenta politica:

1. “Corporate poker face” sau conformismul
– Candidatul imbracat in costum, pe fundal alb sau pe culoarea partidului, logo-ul amplasat undeva in pagina si un mesaj scris, de obicei intr-o limba de lemn la fel ca si atitudinea candidatului
– Greseli flagrante: de exemplu, candidatii sunt imbracati la patru ace in costume scumpe, unii au butoni de aur la manseta camasii, purtand ceasuri de mii de euro. De acord, denota bunastare, implicit poate arata ca respectivul candidat ar putea fi mai greu coruptibil deoarece are traiul asigurat, insa pentru majoritatea care traiesc din salariul mediu sau minim, a afisa butoni de aur si ceasuri scumpe devine o chestiune sensibila. Mai mult, poate ridica intrebari de genul: de unde are candidatul atatia bani ?
– Strategii de comunicare care se bazeaza pe aceleasi mijloace de comunicare uzate: afise, adunari publice, flyere, participari la talk-showuri iar mesajele sunt aceleasi, aceleasi discursuri cu limba de lemn, aceeasi atitudine imobila de jucator de poker.
– Platforme si mesaje politice fie conformiste, fie vagi, fie cu obiective mari insa indepartate de nevoile cetateanului si in general fara explicarea concreta a repercursiunilor si implicatiilor in viata zilnica a cetateanului

2. “Sunt si eu un om la fel ca si voi” sau exceptiile notabile
– Foarte putin candidati abordeaza comunicarea politica mai relaxat si diferit, utilizand un cu totul alt limbaj, ton al vocii sau mesaj vizual. Mentiuni: Nicusor Dan (Primaria Bucuresti) si Peter Eckstein Kovacs (Primaria Cluj) care vorbesc, prin comparatie cu ceilalti, despre lucruri foarte concrete cu implicatii directe in viata cetateanului.
– Interviuri si discursuri “umane”: unii candidati, printre care si cei mentionati mai sus, vorbesc si raspund direct, clar si foarte personal unor jurnalisti sau in cadrul talk-showurilor.
– Imbracaminte si purtari normale, obisnuite.
– Platforme si mesaje politice concrete, cu particularitati, si explicarea implicatiilor acestora in planul vietii cetateanului.

3. “Pentru voi, dau totul si ma sacrific daca trebuie, daca nu trebuie” sau exceptiile extreme
– Candidatii care promit populist totul si orice.
– Aici mai intalnim si subspecia candidatului zeflemitor, glumet, cu limbaj popular, “smecheras”
– In acest caz, comunicarea vizuala nu mai conteaza, totul este subsumat promisiunilor mai mult decat generoase si nesustenabile la modul real.

“Viata e facuta din lucuri mici si importante”
Ce ar putea face primele doua categorii ( a treia nu prea conteaza):
– Cei conformisti ar putea imprumuta cate ceva din lejeritatea, nota personala si mai umana a celor de la exceptii notabile. Ar putea vorbi si explica mai concret planurile lor si ar putea fixa obiective cu implicatie directa si concreta in viata zilnica a cetateanului
– Cei “notabili” ar putea arunca o privire interesata la disciplina si consecventa celor “conformisti”. In plus, ar putea include in platformele lor obiective mai generale, ” de respiratie inalta”.

Fara a da verdicte, fara pretentii de prognoza si fara a dispune de date sociologice statistice, bazandu-ma doar pe experienta si fler, cred ca votantii se vor indrepta in marea majoritate a cazurilor catre prima categorie de politicieni deoarece li se pare ca sunt mai siguri decat cei din a doua. De ce ? E simplu, deoarece:
1. Marea majoritate a cetatenilor sunt la randul lor conformisti regasindu-se astfel in aceeasi categorie
2. Candidatii fac parte din partidele politice mari, inducandu-se astfel si din nou impresia starii de siguranta si apartenenta.
3. Categoria a doua, cea a exceptiilor notabile sunt in general independentii sau candidatii care se muleaza pe niste specificuri locale, avand astfel sanse de reusita doar in cazuri speciale iar exemplele “din teren” sunt rare si dovedesc acest aspect inca o data.

Posted in Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: