De-ale scrisului in public.

Se implinesc cred 15 ani de cand am scris primul meu “ceva” despre branding, design si compania pe care o conduc. De atunci am avut placerea sa raspund la foarte multe intrebari si interviuri sau sa scriu propriile mele articole pe acest blog, pe Daily Business, Forbes, Ziarul Financiar, Wall Street si in multe alte locuri si publicatii. Imi aduc aminte cu mare placere – era parca prin 1998, dupa finalizarea procesului de branding al Tiriac Holdings – Adriana Halpert si Petre Barbu (pe atunci la Capital) mi-au luat un interviu despre acel proiect. Cred ca a fost primul articol in extenso din Romania, o premiera absoluta, despre design si branding, un spread pe 2 pagini, sper ca retin bine. La fel, imi aduc aminte cu mare placere de interviul luat de Larisa Ghitulescu, direct, la obiect, pragmatic si foarte documentat.

Am descoperit placerea scrisului si exprimarii ideilor si prin scris laolalta cu meseria mea care este eminamente vizuala – in cazul proiectelor de design sau eminamente analitica – in cazul proiectelor de consultanta de brand. O scurta trecere in revista a arhivei companiei mi-a aratat mii de pagini scrise de proiecte, analiza, strategie, interviuri si articole proprii. Le-am revazut cu placere pe marea majoritate insa mi-am si adus aminte, recunosc, cu neplacere, despre ocaziile in care am fost solicitat sa scriu regulat in anumite publicatii print sau online, generaliste sau specializate in domeniul marketingului, fara ca macar acei redactori sa propuna, chiar si simbolic, o minima compensatie pentru faptul ca produc continut pentru publicatia lor care, in acest fel, poate avea un beneficiu. Am fost intotdeauna onorat de aceste invitatii si totodata dezamagit de, hai sa spunem, aceasta atitudine. Poate si de aceea pentru ca nu concep ca o munca de calitate depusa de cineva sa nu fie recompensata. “Ce tie nu-ti place altuia nu-i face” este unul din proverbele si zicatorile mele favorite, cel care spune atat de multe despre bun simt si politete avand si o doza suficienta de pragmatism.

Situatia sta altfel in cazul evenimentelor si seminariilor. Aici exista deja practica, in cea mai mare parte a cazurilor, a compensarii cheltuielilor si achitarii unui fee pentru speaker. Un fapt laudabil, o dovada a maturitatii si politetii organizatorilor, caci pana la urma la asta se reduce totul, la politetea si totodata pragmatismul de a compensa efortul, experienta si know-how-ul cuiva dupa care tragi foloase.

Acest articol este totodata si un pretext pentru a le multumi jurnalistilor de calibru cu care am avut privilegiul sa interactionez pe parcursul vietii mele profesionale si de la care am invatat multe.

Posted in Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: