No offense !


No offense to online freaks/bloggers/social media marketeers/fans !

Ma lovesc – izbesc cred e cuvantul mai potrivit – de acceptiunea managerilor si a directorilor de marketing cum ca astazi mediul online e tot ce conteaza, adica:
  1. Sa deruleze campanii de „branding” exclusiv in online (bloguri, facebook, etc),
  2. Sa realizeze cercetare de piata nationala si  bine targetata exclusiv in online
  3. Sa utilizeze social media pana la abuz, cu o obsesie pentru like-uri, poll-uri, cauze, samd,
  4. Sa fixeze obiective de notorietate si vanzari utilizand (aproape) exclusiv mediul online,
  5. Sa creada ca daca apar cu posturi platite pe blogurile comerciale cu audienta mare l-au prins pe D-zeu de picior in termeni de audienta/reach/notorietate/etc
  6. Sa realizeze site-uri multe si specializate pentru ideile, campaniile, cauzele si produsele/serviciile lor
  7. Si multe altele
Principala problema pe care o vad eu aici este lipsa controlului in mediul online, oricat de mult as fi contrazis cu cifre date de monitorizarile online. Hai sa luam exemplul cercetarii de piata la nivel national, pe esantion reprezentativ. Putem sa ne inchipuim un brief bine scris si gandit, cu precizari clare privind apartenenta socio/economico/culturala/vartsa/sex/samd a celor intervievati si obiectivele cercetarii. Unul din ele, cel mai important, este aflara starii actuale a produsului/serviciului/brandului respectiv din punct de vedere cunoastere/recunoastere/notorietate. Apoi, vine sondarea dorintei si „putirintei” de consum a celor vizati. Scopul final, dezvoltarea unei strategii de marketing si comunicare. Ce se intampla daca aceasta cercetare se desfasoara online? Urmatoarele:
  1. Esantionul reprezentativ este aproape imposibil de atins (gasit, determinat sa raspunda, samd), verificat, controlat, asa cum este el specificat in brief, astfel incat cercetarea sa fie valoroasa prin informatiile relevate;
  2. In online aproape nimic nu este realmente veridic, decat IP-urile si numarul de vizitatori unici.
  3. Desigur, sunt unelte sofisticare de monitorizare care pot oferi mai multe detalii dar, la capatul unei astfel de monitorizari, daca intrebi, de ex „cat la suta din grupa de varsta 18-26 ani, studenti, cu venituri sau bani de cheltuiala in suma de minimum 1500 lei lunar, doresc sa achizitioneze produsul/serviciul respectiv in urmatoarele 6 luni” nu poti primi nici un raspuns obiectiv deoarece un respondent online nu poate fi verificat.
  4. Chestionarele online nu pot avea mai mult de 10 intrebari, peste acest numar respondentii se plictisesc, nu le pot fi puse intrebarile incrucisate de verificare asa cum se face in cercetarea clasica;
  5. Mediul online este perceput ca „locul” in care totul trebuie sa se intample repede, prin urmare vizitatorii site-ului unei campanii sau respondentii la un chestionar fac totul pe „repede inainte”. Stim cu totii care sunt reactiile vizitatorilor pe site-uri, comportamentul online si durata in secunde a vizualizarii paginilor.
Ar mai fi multe nuante de examinat insa principalele aspecte le-am atins. In esenta, campaniile si cercetarile se bazeaza pe interactiunea fireasca, normala, a oamenilor, ori mediul online umai asta nu permite. Este locul unde fiecare dintre noi ne putem asuma orice idee, credinta, identitate, putem sa ne disimulam.

Mediul online, privit atat de exclusiv astazi ca panaceu universal de catre marketeeri, imi pare alegerea alternativa ieftina, caci este foarte ieftin sa plasezi un chestionar online sau sa construiesti un website pentru un produs/serviciu, comparativ cu cercetarea clasica, CATI, samplingul, focus grupuri, vizitele in teren in locurile de vanzare si discutia libera cu consumatorii, etc. Pot intelege ca traim in secolul XXI, cel al vitezei online insa a pune in balanta metodele clasice de investigare si comunicare cu cele online mi se pare o „uitare”, o omitere cu buna stiinta a problemelor de dragul bugetelor.

Ceea ce se obtine cu 1500 Euro printr-o cercetare online nu se poate compara cu ceea ce se poate obtine cu 9500-12.500 Euro prin metoda combinata chestionar “face to face”/CATI/Focus grup. Nu cred ca diferenta de 8000-11.000 Euro merita riscul asumat cu buna stiinta de a nu stii aproape nimic despre piata si consumator, dar a avea o prezentare in powepoint justificativa in sala de sedinte, in fata board-ului, aratand economia bugetara realizata.

Deoarece ma ocup de produse/servicii/branduri in Romania incepand cu 1994 – strategie, planning, marketing, comunicare, design, implementare, samd – constat, de fiecare data cand abordez un proiect nou ca informatia este vitala pentru a dezvolta in cunostinta de cauza o strategie coerenta si FOLOSITOARE de brand. Nu elimin mediul online dar il privesc doar ca pe un add-on folositor de PREZENTARE si INFORMARE deoarece daca nu existi in mintea consumatorului in offline, cu siguranta nu poti exista doar in online, sau sa construiesti aproape exclusiv acolo.

Adaug, in citat, ceva scris de un utilizator de pe youtube, 4buttonclaymore:
„People are stupid; given proper motivation, almost anyone will believe almost anything. Because people are stupid, they will believe a lie because they want to believe it’s true, or because they are afraid it might be true. People’s heads are full of knowledge, facts, and beliefs, and most of it is false, yet they think it all true. They can only rarely tell the difference between a lie and the truth, and yet they are confident they can, and so are all the easier to fool.”
Posted in Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: