Brand (design) esperanto.


Sau cum si de ce designerii trebuie sa se schimbe (si unii chiar se schimba). A fi designer este una dintre cele mai complexe, grele si frumoase meserii.

Complexa, deoarece designerul, cel bun, cunoaste si invata permanent de la propria sa munca si a altora, contabilizand succese si esecuri, invatand si utilizand marketing, psihologie, sociologie, distributie, cercetare de piata, fiind in acelasi timp un om al ideilor dar si al realitatii pragmatice sau tehnice. Designerul este (trebuie sa fie) orientat catre rezultate si nu are de ales, trebuie sa stie sa lucreze cu si in echipe multidisciplinare care comporta specialitatile de mai sus si multe altele.

Grea, pentru ca trebuie sa inteleaga toate aspectele complexe ale unui produs/serviciu si a pietelor transpunand in idei si practica, relevant, toate aceste date si informatii. Designerii o duc greu pentru ca sunt obligati sa fie policalificati, poligloti, poli…

Frumoasa, pentru ca nici o alta meserie din lume nu iti ofera posibilitatea sa traiesti solid ancorat cu picioarele in realitate dar in acelasi timp sa iti dea voie sa iti zburde ideile si imaginatia, sa te reinventezi de fiecare data, sa nu te plictisesti niciodata, sa nu faci nimic repetitiv. Nu in ultimul rand meseria de designer iti da voie, nu doar iti da voie, chiar iti cere, sa fii mereu proaspat, deschis, curios si sa intrebi permanent „de ce ?”.

Astazi, peste toate cele de mai sus, in noianul de mesaje care ne asalteaza zilnic designerul tinde sa fie un arhitect al informatiei. Scriam nu demult despre destinul consultantului de brand intr-un mod asemanator. Designerii devin tot mai mult manageri de continut si informatie astfel incat mesajul lor sa fie relevant pentru individualitatile carora li se adreseaza. Nota bene, am scris individualitati si nu consumatori. Relevanta, astazi, eu o traduc prin gradul de interes real pe care il are o individualitate sau un grup de individualitati asemanatoare relativ la o anumita categorie de informatie. Daca acesta relevanta nu exista in raport cu cei descrisi mai sus, acesti nici macar nu vor accesa vizual si cognitiv, nu-si vor arata interesul pentru respectivul mesaj/informatie/produs/serviciu/samd. Mindsetul individualitatilor este astazi diferit de cel al consumatorului, asa cum era descris, generic, publicul nu demult. Spre exemplu, daca pe mine astazi iPhone-urile m-au cucerit pana la urma din anumite motive, voi ignora sau cel mult voi acorda 0,5 secunde de atentie altor smartphone-uri. Acest fenomen se traduce prin: 1. eforturi mari ca produsul/brandul sa reuseasca sa ma castige, 2. loialitate fata de produs si brand crescuta daca acesta a dovedit promisiunea in timp si a reusit sa ma castige, 3. atentie sporita la „greselile” produsului/brandului agreat si spirit critic. Mai mult ca oricand, credo-ul oricarui brand devine (sau trebuie sa devina): constanta, omogenitate, onestitate.

Cum intra in imersie designerul in acest context? Selectand informatia strict relevanta, corecta si onesta relativ la produs/brand si facilitand transmiterea prin mijloacele proprii meseriei, intr-un context la fel de strict relevant, corect si onest. Am repetat intentionat de doua ori aceste trei cuvinte: relevant, corect, onest deoarece, ca sa ma exprim intr-o limba mai universala, „people don’t take bullshit anymore”.
Posted in Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: