S-au ieftinit tepele.

Forbes Romania
08 Septembrie 2009

Industria comunicarii nu face exceptie astazi de la tepe mai mici sau mai mari. Caraghioslacul este ca ele ajung pana la nivele atat de mici incat totul devine de-a dreptul hilar. Este ca si cum s-ar fura un pachet de tigari dintr-o benzinarie. Bani marunti in comparatie cu valoarea si renumele “hotului”. Fie ca vorbim de consultanta de marketing, branding, publicitate online sau clasica, media-buying sau evenimente, tunurile devin obisnuinta si in unele cazuri ameninta insasi existenta agentiilor. Romaneste spus, teapa este dobandirea unui bun sau serviciu cu evitatea partiala sau totala a platii. In cel mai bun caz intalnim amanarea platii sine die. De obicei intalnim 4 tipuri: neplata, plata amanata, proiect “lasat balta” si pitch “lasat in aer”.

Primul caz este simplu. Se semneaza un contract, se asuma niste obligatii si deadline-uri, compania de publicitate, branding, etc realizeaza obiectul contractului, incaseaza in cel mai bun caz un mic avans dupa care clientul dispare in neant, nu mai e de gasit la telefon, orice comunicare este blocata si banii nu mai vin. Clientul isi insuseste rezultatul contractului, acesta fiind de fapt furt. Tipul acesta de teapa se bazeaza pe faptul ca legea si justitia sunt greoaie in clauzele comerciale, procedurile sunt indelungate iar termenele se pot amana la nesfarsit astfel incat banii neplatiti nu vor mai ajunge in conturile pagubitului teoretic niciodata. Mai exista un tertip de amanare a instantelor foarte des folosit : invocarea exceptiei de neconstitutionalitate care blocheaza automat dosarul si il trimite Curtii Constitutionale. Unde ramane la nesfarsit, aceasta fiind asaltata de asemenea cereri. Ultima scapare sau amanare a oricarui debitor din Romania este exceptia de neconstitutionalitate.
Plata amanata este aproape la fel ca neplata, atat doar ca intervin aici rugaminti personale de amanare si eventual plati “cu taraita” a unor sume foarte mici. Pana la urma se ajunge tot in instanta, degeaba de obicei, deoarece rau-platnicul de fapt nu are intentia de a plati pana la urma.

Proiectul “lasat balta” este rezultatul unui contract la care de obicei s-au realizat cea mai mare parte a lucrarilor aferente acestuia si o mica parte din plati. Amanarea intervine intr-un punct cheie al derularii contractului cand clientul trebuie sa dea un feedback si un accept final in asa fel incat sa intervina si plata celei mai mari transe, stipulate in contract. Acest lucru se intampla cu buna stiinta pentru a evita cat se poate de mult platile aferente. Astfel, contractul ramane in coada de peste nefiind nici incheiat si neavand nici posibilitatea de a fi ceruta rezilierea lui.

Pitch-ul “lasat in aer” mi se pare cel mai perfid deoarece angajeaza eforturile mai multor agentii, de obicei fara plata unui fee minim de participare care sa acopere unele cheltuieli. Mecanismul este simplu, o companie invita la pitch cat mai multe agentii, trimite un brief, pe fond de “criza” eludeaza toate cererile de incheiere a unui contract de pitch, a platii unui fee minim si a acordului explicit de neutilizare a ideilor si proiectelor rezultate din prezentari. Prezentarile sunt sustinute de catre agentii la datele stabilite, cu promisiunea unui raspuns intr-o saptamana, doua. Iar raspunsul nu mai vine, nici la solicitarea expresa a agentiilor, scrisa sau verbala.
Toate aceste practici, indiferent de forma si motivatia lor implica in principal furtul. Neplata oricaror obligatii este furt. Insusirea ideilor fara achitarea obligatiilor inseamna de asemenea furt. Personal, am fost furat in ultimul an cat n-am fost furat in 15 ani de meserie. Pot enumera in principal o televiziune, un mare producator de conserve, unul la fel de mare de mezeluri, un producator de adezivi si materiale de constructii, o companie de software, un mare producator de sucuri. Este drept, am parte si de clienti care intampina probleme, ca toata lumea in ziua de azi, dar platesc. Cer o amanare dar respecta pana la urma un gentleman’s agreement.
Ieftinirea si inmultirea tepelor au devenit un fenomen mai ales pentru companiile care lucreaza cinstit si nu sunt implicate in contracte aranjate cu statul sau contracte “prietenesti”. Aceste doua tipuri de contracte nu implica riscuri deoarece sunt din start incheiate intre parti care se inteleg asupra finalitatii banilor. Cele care lucreaza cinstit si semneaza un contract cu buna credinta sunt cele mai greu lovite inca de la inceput iar sansa ca sa ramane neplatite este foarte mare.

Cand merg la un avocat platesc, nu se discuta. Taxele notariale sunt obligatorii, fara plata acestora nu se incheie actele. La doctor sau la policlinica la fel. Medicamentele sunt pe bani. Cand cumpar o paine sau un pachet de tigari pun banii pe tejghea. Daca nu imi achit creditul banca imi executa conturile si garantiiile. Cand fac o “afacere”, desi numai afacere nu se poate numi un contract neonorat, sunt liber sa fac ce vreau. Legile ma ajuta, instantele sunt greoaie, mediul economic ma stimuleaza, atitudinea generala favorizeaza teapa, frumoasa, lucioasa si prezentata sub un invelis de onorabilitate si practici de afaceri etice. Ceea ce ma duce la concluzia ca nu companiile in culpa sunt de fapt vinovate ci sistemul care favorizeaza inselatoria.

Undeva, candva, coaja de respectabilitate va crapa cand agentiile cu cutitul la os vor da in judecata masiv debitorii si vor scrie comunicate de presa cu numele acestora, avertizand asupra riscurilor de a lucra cu acei clienti.
Posted in Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: